Inteligența artificială, așa cum o numim astăzi, promite să ne scape de sarcinile repetitive și obositoare. Poate rezuma o ședință fără să parcurgem transcriptul sau poate edita un clip eliminând fiecare tăcere inutilă. Adobe duce acest concept un pas mai departe cu introducerea unor funcții AI agentice, capabile să preia sarcini întregi, nu doar fragmente de proiecte.
Noile funcționalități pot recomanda și aplica modificări în Photoshop, analiza ore de filmare brute în Premiere Pro, selecta automat cele mai bune secvențe și realiza o primă versiune montată cu corecții de culoare. În Express, AI-ul poate crea de la zero un afiș animat, iar în Acrobat poate citi un PDF și evidenția ce consideră relevant. Poate chiar construi un pitch de vânzări complet, fără intervenție umană detaliată.
Automatizarea creativă: eficiență sau diluare?
Promisiunea e clară: AI-ul preia părțile mecanice, pentru ca noi să ne concentrăm pe ceea ce ne aprinde mintea. Iar Adobe nu greșește când spune că asta poate schimba profund modul în care lucrăm. Însă, cu cât lăsăm AI-ul să ducă greul, cu atât petrecem mai puțin timp în contact direct cu procesul — acel timp în care, uneori, apare ideea care schimbă totul.
Putem spune că suntem în control, că doar ajustăm ce propune mașina. Dar când tot ce facem este să alegem din meniuri și să glisăm pe bare de intensitate, cât din proces mai este cu adevărat creativ?
Viziunea comercială: când „suficient de bun” devine standardul
Adobe afirmă că intenția nu este să înlocuiască creativitatea, ci să o amplifice. AI-ul este asistentul, nu artistul. Și e adevărat: nu știe să recunoască vocea brandului tău, nu are umorul tău bizar și nici obsesia de a insera broaște în fiecare campanie.
Nu visează idei în duș și nu desenează storyboarduri pe șervețele. Doar calculează.
Pentru profesioniști, ajutorul este real — dar în multe contexte de business, eficiența bate expresivitatea. Dacă AI-ul generează în câteva secunde 10 opțiuni finisate, merită oare să plătești un om să creeze una singură, nesigură, dar poate memorabilă?
Dacă o echipă de marketing poate lansa campanii „pe brand, pe mesaj și 85% gata” în câteva minute, cât va mai dura până când echipele creative vor deveni doar editori ai muncii AI-ului?
O transformare culturală, nu doar tehnologică
Această schimbare nu va avea loc azi sau mâine. Încă sunt sute de decizii subtile pe care doar un om le poate lua bine. Iar reacțiile publice – uneori indignate, alteori ironice – arată clar că nu suntem pregătiți să renunțăm la intuiția umană în favoarea algoritmilor.
Exemplul recent al reclamei Google pentru Jocurile Olimpice, în care o fetiță era îndemnată să folosească AI pentru a scrie o scrisoare, a stârnit controverse tocmai pentru că părea să suprime emoția în favoarea eficienței. E un semn că, încă, „sufletul” contează.
Spațiu pentru imperfecțiune, loc pentru visare
Nu există o rețetă sigură pentru viitorul creativității. Dar o idee clară răzbate: cu cât mai mulți oameni și companii vor păstra un spațiu real pentru explorare, pentru versiuni nereușite, pentru idei neconvenționale, cu atât mai mult vom menține vie partea umană a creației.
AI-ul poate fi „destul de bun” aproape întotdeauna. Dar uneori, doar o schiță stângace, un experiment ciudat sau o idee neterminată pot rămâne memorabile.
O viziune condusă de intenție
Adobe pare să înțeleagă acest echilibru. În anunțul noilor funcții, subliniază ideea de „creator ca regizor, AI-ul ca echipă tehnică”. Instrumentele sunt transparente, ajustabile, supuse deciziei umane. Pentru moment, așa rămâne.
Dar e limpede că ne apropiem de o schimbare de paradigmă. Profesioniștii creativi vor fi tot mai des puși în fața cerinței de a livra mai mult, mai rapid, cu mai puțini colegi — sprijiniți de agenți care nu dorm și nu facturează la oră. O veste bună pentru productivitate. Poate mai puțin bună pentru meseriile născute din haosul lent și bucuria procesului.
Agentic AI nu înseamnă moartea creativității, dar poate însemna micșorarea spațiului alocat ei, dacă nu suntem atenți. Dacă lăsăm confortul și viteza să decidă totul, riscul este ca actul creativ să devină doar un hobby. Un moment de respiro, nu o activitate valorizată în sine.
Dar nu e un drum inevitabil. Folosite conștient, aceste unelte pot fi extraordinare. Pot deschide uși pentru începători și pot elibera profesioniștii să se concentreze pe esențial. Pot democratiza designul și povestirea într-un mod fără precedent.
Și, dacă ne folosim imaginația, putem inventa noi forme de creativitate – unele în care AI-ul nu e obstacol, ci catalizator.
