Decizia unei importante edituri olandeze, Veen Bosch & Keuning (VBK), de a folosi inteligența artificială (AI) pentru traducerea de ficțiune a inițiat o dezbatere cu privire la viitorul traducerilor literare și la impactul tehnologiei asupra creativității umane. Unii văd acest pas ca un semn al declinului traducătorilor umani, în timp ce alții salută apariția unei noi ere, în care mai mulți cititori vor avea acces la literatură din culturi și limbi diferite.
Evoluția tehnologică și dezbaterea etică
Tehnologiile AI evoluează într-un ritm accelerat, iar folosirea lor în traducerea literară apare ca o provocare majoră. Deși astfel de inițiative amintesc de discuțiile din jurul ingineriei genetice și a dilemelor etice asociate cu inovațiile în științele vieții, traducerea literară pune în joc „codul cultural” – un aspect ce pare uneori chiar mai sensibil decât ADN-ul.
De ce contează?
- Identitatea culturală: Limbajul literar transmite subtext, context, specificul unei comunități.
- Nu doar cuvinte: Traducerea de ficțiune presupune interpretarea unor nuanțe, emoții și simboluri adânc înrădăcinate în cultura de origine.
Argumente pro: extinderea accesului la literatură
Pe de-o parte, traducerea bazată pe AI deschide posibilitatea explorării unui volum mult mai mare de opere literare, în special acele cărți care, din motive financiare sau de interes limitat, nu ar fi traduse niciodată de un om. Astfel, se poate vorbi despre:
- Justiție socială: Mai mulți cititori pot accesa opere în limbi pe care nu le cunosc.
- Accelerarea cunoașterii: Extinderea accesului la idei și perspective culturale variate.
- Reducerea costurilor: În unele cazuri, AI poate fi singura soluție viabilă din punct de vedere economic pentru traducerea unor lucrări de nișă.
Argumente contra: cultura umană și risc de superficialitate
Criticii subliniază că ceea ce face specială traducerea umană este tocmai capacitatea de a capta contextele culturale, nuanțele emoționale și stilul autorului. Un algoritm, indiferent de cât de performant, ar putea omite elemente subtile:
- Pierderea „sufletului” textului: Stilul literar, subtextul și specificul cultural riscă să fie „nivelate” de un algoritm.
- Rolul traducătorului: Traducătorul nu doar transpune cuvinte, ci face „adaptări creative” și interpretări, mergând la un nivel mai profund decât simpla conversie lingvistică.
- Riscuri pentru profesie: Dacă AI devine metoda preferată pentru traducerile literare, există temeri că cererea pentru traducătorii umani ar putea scădea.
Colaborarea om–mașină: o cale de mijloc
O abordare posibilă este integrarea AI ca instrument de lucru pentru traducători. Aceștia ar putea:
- Îmbunătăți acuratețea și fluiditatea textelor produse de AI.
- Adăuga interpretările și nuanțele culturale pe care algoritmul le omite.
- Gestiona volume mai mari de traduceri în timp ce-și păstrează rolul de „custode al culturii.”
Totodată, instrumentele de traducere asistată deja există în diverse forme (de la aplicații la conversații vocale în timp real), iar exemplele de tip buy now, pay later din sectorul comercial indică faptul că publicul s-a obișnuit să folosească AI în tot mai multe domenii.
O viziune de ansamblu: acces universal la cunoaștere
Dacă AI poate contribui la a face fiecare carte accesibilă în fiecare limbă, lumea literară ar deveni cu mult mai incluzivă. Implicațiile pot fi majore:
- Creșterea dialogului intercultural: Cititorii pot descoperi și înțelege mai ușor cultura altor spații lingvistice.
- Susținerea drepturilor omului: În situații precum migrația, azilul și asistența de urgență, traducerile în timp real oferă sprijin practic persoanelor aflate în nevoie.
- Îmbogățirea pieței de carte: Apar noi oportunități editoriale și canale de distribuție pentru autori și cititori deopotrivă.
Concluzie
În cele din urmă, utilizarea AI în traducerea literară poate fi văzută atât ca o amenințare, cât și ca o oportunitate unică. Dezbaterea reflectă o tensiune de bază: cum menținem autenticitatea experienței umane (ce implică interpretare, empatie și creativitate) într-o lume din ce în ce mai automatizată?
- Susținătorii argumentează că accesul mai larg la literatură este un scop nobil și un pas înainte către o societate mai informată, mai empatică.
- Criticii avertizează că renunțarea la factorul uman al traducerii riscă să dilueze valorile culturale și să ignore bogăția de nuanțe a limbajului artistic.
Probabil că soluția stă în colaborarea inteligentă între om și tehnologie, unde AI poate asigura volum și viteză, iar traducătorul uman – finețea și creativitatea. Astfel, se deschide calea spre un viitor în care fiecare cititor are la îndemână orice carte, iar literatura devine cu adevărat universală, fără ca arta traducerii să-și piardă esența.