La opt ani de la intrarea în vigoare şi după o serie de dispute repetate între autorităţile europene şi unele statele membre, infama directivă UE care stipulează obligativitatea colectării informaţiilor referitoare la utilizatorii reţelelor telecom a fost declarată nevalidă de către Curtea Europeana de Justiţie, marcând astfel cea mai importantă victorie a susţinătorilor europeni ai drepturilor la intimitate şi viaţă privată.
Intrată în vigoare în luna mai a anului 2006, Data Retention Directive (Directiva 2006/24/EC) obligă operatorii telecom din Europa să colecteze diverse informaţii despre activităţile şi traficul Internet făcut de către utilizatori, cum ar fi durata şi destinaţia convorbirilor sau mesajelor, sursele şi destinaţiile mesajelor de email, adresele de IP folosite şi alte date descriptive de acest fel, fără a autoriza însă şi interceptarea conţinutului acestor mijloace de comunicare.
Concepută ca un răspuns la atentatele cu bombă de la Madrid şi Londra, care au avut loc în 2004 şi 2005, această directivă urmăreşte să ofere autorităţilor statelor membre nişte instrumente pentru urmărirea mai eficientă a activităţii suspecţilor. Previzibil şi justificat, această directivă a fost adeseori criticată pentru că atentează la viaţa privată şi la intimitatea utilizatorilor, iar recenta hotărâte a Curţii Europene de Justiţie, autoritatea judecătorească supremă a Uniunii Europene, a decis ca plângerile sunt justificate iar această directivă este nevalidă.
Conform verdictului anunţat ieri, Curtea Europeana de Justiţie consideră că Directiva 2006/24/EC este nevalidă deoarece se află în conflict cu drepturile la intimitate şi viaţă privată a cetăţenilor europeni. În plus, deoarece aceste date pot fi accesate şi utilizate fără consimţământul sau încunoştinţarea utilizatorilor, acestea au un impact negativ asupra societăţii deoarece lasă sentimentul unei continue şi permanente supravegheri.
În România, prima încercare de adoptare a unei legi care să respecte Directiva 2006/24/EC a fost respinsă de Curtea Constituţională în 2009 deoarece legea a fost declarată. Supusă sancţiunilor şi presiunilor Uniunii Europene, România a adoptat ulterior o lege modificată în 2012.
În urma acestei decizii, statele membre vor trebui să-şi revizuiască legislaţia pentru a elimina conflictul cu drepturile înscrise în Carta Europeană. Dacă acest lucru se va solda cu diluarea prevederilor actuale sau cu eliminarea completă a legilor care ţin cont de Directiva 2006/24/EC, rămâne să vedem în perioada următoare.
