Aplicațiile de dating au schimbat profund modul în care oamenii își întâlnesc partenerii romantici, dar popularitatea lor pare să scadă. În Marea Britanie, patru dintre cele mai mari aplicații au pierdut peste un milion de utilizatori anul trecut. Cercetările arată că această tendință vine pe fondul unei frustrări crescânde și al unui sentiment general de plictiseală față de experiența de dating digital.
Frustrarea este alimentată în special de comportamentul lipsit de considerație al altor utilizatori, în timp ce plictiseala provine din percepția că algoritmii acestor platforme pun accent mai mult pe metrici superficiali de engagement, precum numărul de swipe-uri sau timpul petrecut în aplicație, decât pe construirea unor conexiuni autentice. Este o schimbare importantă față de site-urile de dating mai vechi, precum OkCupid, care se bazau pe chestionare complexe pentru a crea potriviri relevante.
Aplicațiile actuale se axează tot mai mult pe un AI netransparent, care funcționează pe baza unor modele simpliste de comportament, fără să ofere claritate asupra modului în care iau deciziile. Astfel, utilizatorii ajung deseori să interacționeze cu potriviri vagi, de scurtă durată, care nu duc nicăieri. Iar modelul de afaceri care încurajează plăți pentru vizibilitate sporită sau acces la mai multe profiluri accentuează și mai mult dificultatea în a găsi o conexiune autentică.
Această dezamăgire evoluează în patru etape. Prima este „ciclul plictiselii” – oamenii intră în aplicații din plictiseală și ajung rapid la conversații monotone, care adâncesc acel sentiment. Urmează dezamăgirea, cauzată de fenomenul de ghosting, mesaje fără substanță și întâlniri anulate. Apoi apare cinismul față de algoritmi, când utilizatorii încep să creadă că scopul real este monetizarea, nu compatibilitatea. În cele din urmă, intervine oboseala conversațională – oamenii continuă să folosească aplicațiile mecanic, fără entuziasm, până renunță complet.
Scăderea interesului coincide cu pierderea entuziasmului pentru social media în general. Dacă, la început, tinerii erau deschiși și încrezători, acum se arată mai sceptici față de riscurile digitale. Totuși, dorința de conexiune rămâne. Problema nu este neapărat digitalizarea relațiilor, ci felul în care AI-ul este implementat în aceste aplicații.
Cercetări recente privind colaborarea dintre oameni și sisteme AI arată că, atunci când utilizatorii primesc feedback clar despre comportamentul lor și despre modul în care AI-ul răspunde, ei pot contribui activ la corectarea erorilor. Deși aceste studii vizau decizii financiare, principiul s-ar putea aplica și în cazul aplicațiilor de dating.
În prezent, aceste platforme oferă doar filtre de bază (vârstă, locație, etnie), dar se bazează în realitate pe preferințe „relevate” – adică rezultate din comportamentul efectiv, cum ar fi swipe-urile sau mesajele. Astfel, chiar dacă un utilizator spune că este deschis unei game largi de vârste, algoritmul îi va arăta doar profiluri similare celor pe care le-a ales anterior. Această lipsă de transparență ridică semne de întrebare cu privire la libertatea reală a utilizatorilor de a explora opțiuni.
Acest cinism față de AI este un factor major care transformă procesul de dating într-o experiență plictisitoare. O soluție ar putea fi tocmai explicarea modului în care algoritmii procesează comportamentul utilizatorilor și cum influențează recomandările. Oferirea unor filtre suplimentare legate de valori, interese și stiluri de viață ar putea, de asemenea, revitaliza interesul pentru aceste platforme.
Aceasta ar însemna o revenire la principiile de matchmaking transparent ale site-urilor de dating de odinioară, dar cu ajutorul tehnologiei moderne. Pe măsură ce utilizatorii devin mai exigenți, vor cere claritate și o experiență care să pună conexiunea umană în prim-plan. Iar aplicațiile care vor înțelege și vor răspunde acestor nevoi ar putea reda farmecul dating-ului digital.