Captarea dioxidului de carbon din fumuri și chiar eliminarea directă din aer, ar putea fi singura modalitate de a evita efectele cele mai catastrofale ale schimbărilor climatice. Inginerii de la MIT au creat acum un dispozitiv de captare a dioxidului de carbon, care consuma mult mai puțina energie și este mai ieftin decât tehnologiile de astăzi.
Dispozitivul, care a fost prezentat în revista Energy and Environmental Science, funcționează mai mult ca o baterie. Acesta absoarbe dioxidul de carbon din aerul care trece peste electrozii săi. Acesta poate fi fabricat la dimensiunile necesare, ceea ce il face ușor de utilizat la diferite surse de emisii de dioxid de carbon.
Și spre deosebire de tehnicile de astăzi de captare a carbonului, funcționează pentru o gamă largă de concentrații. Așadar, ar putea fi folosit pentru a scăpa dioxidul de carbon din gazele de ardere din fabrică sau centralele termice sau chiar pentru a-l trage direct din atmosferă, unde este prezent la niveluri mult mai mici.
Metodele existente de absorbție a dioxidului de carbon din gazele de ardere utilizează în mod obișnuit soluții apoase de amină sau materiale solide absorbante. Soluția trebuie încălzită pentru a elibera dioxidul de carbon și a reutiliza amina. Aceasta necesită multă energie. În plus, tehnologia nu funcționează la concentrații mai mici întâlnite în aer. Companii precum Climeworks au dezvoltat instalații comerciale care folosesc filtre speciale pentru a aspira dioxidul de carbon direct din aer. Dar filtrele trebuie, de asemenea, încălzite pentru refolosire.
Noul sistem MIT folosește doar energie electrică, astfel încât acesta ar putea fi alimentat cu surse regenerabile. Dispozitivul conține două foi de electrod subțiri, flexibile, acoperite cu doi compuși chimici diferiți. În timpul încărcării, unul dintre compuși, numit poliaraquinonă, reacționează cu dioxidul de carbon și integrează gazul în electrod. Descărcarea eliberează dioxidul de carbon și eliberează chinona pentru reutilizare.
Ideea este să treceți un flux de gaze arse sau de aer prin dispozitiv în timpul încărcării pentru a-l elibera de dioxidul de carbon. Odată ce electrodul este saturat, dispozitivul va fi schimbat în modul de descărcare și dioxidul de carbon pur eliberat ar putea fi comprimat pentru depozitare în subteran sau pentru a fi utilizat in combustibili și alte substanțe chimice. Sau două unități separate ar putea fi operate în moduri opuse pentru a îndepărta continuu dioxidul de carbon.
Sistemul folosește aproximativ o gigajolă de energie pe tonă de dioxid de carbon capturat. Alte metode existente pot folosi de până la 10 ori mai mult, potrivit lui Sahag Voskian, un cercetător postdoctoral în inginerie chimică care a dezvoltat noua tehnologie. El a adăugat că electrozii ar trebui să coste cativa zeci de dolari pe metru pătrat pentru a fi produs, și ar putea fi ușor de fabricat în cantități mari, folosind tehnici de procesare roll-to-roll.
