Odată ce rolul statelor în repornirea economiilor a devenit esențial la nivel global, după declanșarea crizei pandemice, era de așteptat ca potențiale surse de venituri bugetare să fie rapid identificate.
Cum foarte multe sectoare au cunoscut scăderi, reglementatorii au început să se uite tot mai atent la cei care au performat în ultimele luni. Companiile din tehnologie s-au poziționat printre câștigătoarele perioadei, dată fiind distanțarea fizică care a acționat ca un catalizator pentru procesele de digitalizare a multor activități.
Așa cum remarcam într-un articol anterior, aceste condiții, enumerate mai sus, creează premisele ca taxa denumită generic digitală să fie adoptată.
Ionut Sas, PwC
Recent, Comisia Europeană a identificat-o ca potențială resursă proprie de finanțare a planului de recuperare economică, menționând că este posibil să impoziteze companiile cu o cifră de afaceri anuală globală de peste 750 de milioane euro, din sectorul digital, pentru a genera venituri bugetare de până la 1,3 miliarde de euro pe an.
Propunerea Comisiei apare după ce Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a avansat un proiect global în acest sens, intitulat ”abordarea unificată” și care părea că a intrat în linie dreaptă, cu șanse de a fi aplicat din 2021. Totuși, Comisia Europeană a declarat că „sprijină în mod activ discuțiile conduse de OCDE și G20 și este gata să acționeze dacă nu se ajunge la un acord global.”
Executivul comunitar a mai avut încercări de a introduce această taxă, dar fără să ajungă la un acord pentru că unele state s-au opus. Consecința a fost că Franța, Spania, Italia și Austria au făcut pași concreți în această direcție și au demarat acțiuni unilaterale care au, însă, impact asupra regulilor globale de impozitare a profiturilor folosite în ultima sută de ani.
O abordare multilaterală și unificată este preferabilă pentru a nu submina eforturile făcute în ultimii ani pentru taxarea echitabilă în toate jurisdicțiile. Totodată, o soluție globală pentru impozitarea multinaționalelor într-o economie globală digitalizată câștigă tracțiune și poate restabili echilibrul sistemului fiscal internațional, precum și să scadă riscul de represalii comerciale.
Deocamdată din anunțul Comisiei Europene lipsesc informații suplimentare privind mecanismul de taxare, fiind foarte probabilă aplicarea unei cote pe cifra de afaceri. Propunerea va intra în vigoare, însă, doar dacă primește aprobarea Parlamentului European și a Consiliului UE, cu alte cuvinte acordul tuturor statelor membre.
Merită amintit, în acest context, că în privința politicilor fiscale legate de digitalizare, OCDE constată că inițiativele care includ taxe pe cifra de afaceri sunt „susceptibile de a genera unele denaturări economice, dublă impozitare, incertitudine și complexitate crescută și costuri de conformitate asociate pentru întreprinderile care operează transfrontalier și, în unele cazuri, poate intra în conflict cu unele tratate bilaterale fiscale existente.”
Literatura de specialitate referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, în general, dar și în special în cazul serviciilor digitale, sugerează că fără discuții suplimentare și consens între factorii de decizie propunerile de acest fel vor confirma concluziile OCDE.
Ca urmare, factorii de decizie ar trebui să analizeze dacă beneficiile depășesc costurile implementării taxei digitale, având în vedere că un cadru multilateral în acest sens ar avea avantaje mai mari. Aceasta este perspectiva bugetară.
Din perspectiva companiilor, astfel de demersuri nu trebuie privite ca fiind punctuale pentru că vizează anumite companii digitale mari. În fapt, pot afecta toate întreprinderile și ar putea determina o regândire a locurilor unde se află drepturile de proprietate intelectuală, funcțiile de cercetare și dezvoltare, de conducere sau cum sunt organizate lanțurile de aprovizionare. Avantajele nete ale digitalizării s-au putut vedea mai clar ca niciodată în ultimele luni. Prin urmare, taxarea acestei zone, deși devine inerentă, trebuie să cântărească bine argumentele pro și contra, astfel încât să nu afecteze dezvoltarea companiilor, investițiile în inovare, cercetare și dezvoltare.
