Pentru o parte a adolescenților și a tinerilor de 20-și-ceva, viața fără smartphone permanent în buzunar devine o alegere deliberată. Motivațiile se repetă: oboseala de ecran, dorința de a recâștiga timp și atenție, nevoia de intimitate și de a simți din nou „proprietatea” asupra muzicii și amintirilor.
Lucy Jackson, studentă în anul I, folosește un telefon care abia poate apela și trimite SMS-uri. E mai greu să faci planuri sau să ții legătura, spune ea, într-un interviu pentru Wallstreet Journal, dar câștigă apreciere pentru lucrurile care nu sunt la un tap distanță.
Cluburi anti-smartphone și comunități care cresc
The Luddite Club, organizație non-profit care promovează pauzele de la smartphone, are deja 26 de filiale, aproape toate în licee și universități din SUA. Pe TikTok și Instagram, valul „retro-digital” e vizibil: ghiduri pentru flip phone, unboxing de CD-uri și shooting-uri pe trotuar cu camere digitale compacte.
Înapoi la camere digitale, CD-uri și… proprietate
Camerele point-and-shoot din anii 2000 revin ca obiecte-totem: ieftine sau colecționabile, cu estetică distinctă și fără distragerile unui telefon. În paralel, CD-urile și vinilurile se vând din nou bine în rândul publicului tânăr. Artiști cu audiență Gen Z (Taylor Swift, Sabrina Carpenter, Chappell Roan, Laufey) lansează versiuni fizice multiple, inclusiv single-uri pe CD — un format cândva uitat. Pentru mulți, suportul fizic înseamnă „a deține” muzica, nu doar a o închiria de pe platforme.
De ce reacția la streaming prinde teren
„Oamenii sunt obosiți să nu dețină nimic”, spune un tânăr colecționar care a lansat chiar și o aplicație prin care membrii primesc lunar, prin poștă, un CD curatat pe gustul lor. Argumentul este familiar: streaming-ul plătește puțin artiștii, cataloagele dispar sau apar aleatoriu, iar formatul fizic oferă stabilitate, sunet predictibil și un ritual (libret, artwork, colecție).
Datele care confirmă sentimentul generației
Un sondaj Harris Poll din 2023 arăta că 80% dintre respondenții Gen Z consideră că tinerii depind prea mult de tehnologie, iar 60% și-ar dori să se întoarcă „la o vreme dinaintea conectării permanente”. Cercetători în psihologie subliniază paradoxul: tinerii apreciază beneficiile tehnologiei, dar simt că pierd controlul și caută granițe mai clare în utilizare.
„Detox” de ecran: libertate sau provocare?
Trecerea la flip phone sau la o cameră dedicată schimbă reflexe zilnice: navigația fără hărți în timp real, muzica fără recomandări infinite, gestionarea școlii fără notificări. Pentru unii, e tocmai miza — recuperarea atenției și a intenționalității. Pentru alții, e un compromis: mai puțină comoditate, dar mai multă liniște.
O estetică, un stil de viață, o critică a „always on”
Revirimentul „early 2000s” este și estetic (PowerShot-uri, casete, CD-playere cu Bluetooth), dar mai ales o critică a economiei atenției. Întoarcerea la obiecte dedicate (camera face poze, telefonul sună, CD-ul se ascultă cap-coadă) devine un mod de a seta limite. „Vreau ca telefonul să nu mai fie totul”, spune o tânără care a adunat deja peste zece camere compacte „pentru că nu mă mai pierd în aplicații”.
Ce rămâne după hype
Mișcarea nu înseamnă renunțare totală la digital, ci o reconfigurare: mai puține aplicații, mai mult ritm propriu; mai puțin scroll, mai multă intenție. Fie că e vorba de un flip phone folosit zi-de-zi sau de o cameră digitală adusă la ieșiri cu prietenii, mesajul Gen Z este clar: controlul asupra atenției și al mediilor consumate a devenit o alegere culturală — nu doar tehnică.
