Chatboții pentru sănătate mintală se răspândesc rapid în China pe fondul costurilor ridicate ale terapiei, al listelor de așteptare și al stigmatului. Pentru mulți tineri și locuitori ai orașelor, un model conversațional oferă ceea ce sistemul tradițional nu reușește mereu: disponibilitate non-stop, răspunsuri imediate și un grad de discreție liniștitor.
Pe Xiaohongshu, utilizatorii povestesc sesiuni târzii cu modele precum DeepSeek, uneori până la lacrimi, iar sondaje recente indică faptul că aproape jumătate dintre tinerii chinezi au discutat cel puțin o dată cu un AI despre anxietate, depresie sau relații. Când o ședință poate costa sute de yuani, un chatbot gratuit devine soluția la îndemână.
Riscuri și limite care nu pot fi ignorate
Atractivitatea vine însă cu costuri. Modelele mari de limbaj tind să confirme emoțiile și, în crize reale, pot oferi răspunsuri nepotrivite. Ideația suicidară, gândurile intruzive sau episoadele de confuzie pot fi validate din greșeală, întărind tipare nesănătoase.
Specialiștii avertizează că această „agreabilitate” structurală le face improprii rolului de psihoterapeut. În plus, dependența emoțională de o interfață poate accentua izolarea: unii utilizatori constată că au înlocuit, pas cu pas, sprijinul prietenilor cu cel al unui AI, iar teama că „dacă modelul dispare, rămân fără confesor” devine un stres în sine.
Platforme generaliste vs. soluții specializate
Dincolo de modelele universale, apar platforme orientate clinic, antrenate pe cadre terapeutice și date reale, cu detectare de cuvinte sensibile, alerte de criză și trimitere spre sprijin offline. Diferența față de un AI „de uz general” este existența unor protocoale clare de siguranță și a parteneriatelor cu servicii umane. Eficiența, însă, depinde de implementare, de transparența asupra datelor și de integrarea cu rețelele locale de suport.
Reglementări: între principii și practică
În China, furnizorii de modele generative trebuie să-și înregistreze algoritmii, să evite „periclitarea sănătății” și să retesteze produsele când apar riscuri. Lista oficială de riscuri vizează mai ales dezinformarea medicală, nu prevenirea sinuciderii, iar norme dedicate chatboților „terapeuți” lipsesc. În SUA, regulile sunt fragmentate pe state: se sancționează marketingul chatboturilor ca terapeuți sau deciziile clinice automate, dar utilizarea pentru sprijin personal rămâne permisă. Ambele peisaje lasă încă multe zone gri.
Cum folosești responsabil sprijinul AI
Un chatbot poate fi util ca prim contact emoțional, pentru reflecție ghidată sau monitorizare a stării, dar nu înlocuiește evaluarea și intervenția umană. Setează limite de timp și alternează conversațiile cu întâlniri reale: prieteni, familie, grupuri de suport.
Alege platforme care comunică deschis protocoalele de criză și modul în care îți protejează datele. Evită să partajezi informații care te pot identifica sau te pot expune abuzurilor. Dacă apar simptome persistente, ideație suicidară, episoade de confuzie sau risc imediat, recurge la ajutor specializat—chatboții nu sunt instrumente de urgență.
Concluzie
Chatboții extind accesul la sprijin emoțional pentru mulți care altfel nu ar cere ajutor. Tocmai pentru că sunt disponibili, empatici la suprafață și ieftini, tentația de a-i folosi ca tratament complet e mare. Lecția momentului este simplă: tehnologia poate însoți, dar nu poate înlocui relația umană în cele mai dificile momente. Folosește AI-ul ca instrument, păstrează oamenii ca rețea de sprijin.
