Într-o după-amiază obișnuită, în timp ce făcea treburi prin casă, o mamă i-a dat fiului cel mic iPad-ul tatălui pentru a-l ține ocupat. Când a decis să-i ceară tableta înapoi, copilul a declanșat o criză de furie. Scenele au fost intense, dar nu neobișnuite pentru un copil sub cinci ani. Ce a fost diferit? Faptul că era vorba despre tehnologie.
Acest episod declanșează o întrebare mai amplă: cât de îngrijorați ar trebui să fim cu adevărat cu privire la expunerea copiilor la ecrane?
Deși figuri precum Steve Jobs sau Bill Gates au recunoscut că și-au limitat propriii copii în utilizarea tehnologiei, iar voci din știință precum baroneasa Susan Greenfield au comparat efectele ecranelor cu pericolele schimbărilor climatice, cercetările recente sugerează o imagine mai nuanțată.
Dovezile sunt… mai slabe decât credem?
Pete Etchells, profesor de psihologie la Bath Spa University, este unul dintre cercetătorii care susțin că nu există suficiente dovezi solide pentru a confirma impactul negativ profund al ecranelor. În cartea sa Unlocked: The Real Science of Screen Time, el analizează sute de studii și ajunge la concluzia că relația dintre utilizarea ecranelor și sănătatea mintală este mult mai complexă decât se crede.
Studiile arată că majoritatea datelor sunt bazate pe auto-raportare: cercetătorii întreabă copiii cât timp petrec pe dispozitive și cum se simt după aceea. Asta înseamnă că rezultatele pot fi influențate de memorie, interpretare subiectivă și factori externi.
Un alt exemplu este studiul supravegheat de profesorul Andrew Przybylski de la Universitatea Oxford, care a analizat peste 11.000 de scanări cerebrale ale copiilor. Rezultatul? Nu s-au găsit dovezi că timpul petrecut în fața ecranelor dăunează direct dezvoltării cognitive sau stării de bine.
Ce contează mai mult: tipul de activitate sau durata?
Profesorul Etchells susține că noțiunea de „timp de ecran” este prea vagă. Un copil care se uită la videoclipuri educative sau comunică cu prietenii online are o experiență diferită față de unul care petrece ore întregi derulând pasiv conținut negativ („doomscrolling”).
La fel, nu e clar dacă ecranele afectează somnul, așa cum s-a presupus. O analiză din 2024 care a revizuit 11 studii internaționale nu a găsit suficiente dovezi că lumina albastră a ecranelor interferează cu somnul în mod semnificativ.
Mai multe cercetări indică faptul că nu e ecranul problema, ci singurătatea. Un studiu realizat în colaborare cu medici a arătat că tinerii care petreceau mai mult timp singuri erau mai predispuși la anxietate și depresie, indiferent de cât de mult foloseau telefonul.
Argumentele în favoarea limitării: ce spun criticii
Totuși, nu toți experții sunt de acord cu această abordare relaxată. Psihologul american Jean Twenge, cunoscută pentru cercetările sale privind depresia în rândul adolescenților, consideră că smartphone-urile și rețelele sociale joacă un rol esențial în agravarea problemelor de sănătate mintală la copii. Ea recomandă părinților să evite introducerea telefoanelor inteligente înainte de vârsta de 14–16 ani.
Campania britanică Smartphone Free Childhood a strâns deja peste 150.000 de semnături pentru interzicerea smartphone-urilor la copii sub 14 ani, arătând o preocupare publică crescută.
Un studiu din Danemarca realizat în 2024 a concluzionat că reducerea timpului de ecran la trei ore pe săptămână a dus la îmbunătățirea comportamentului și sănătății psihologice a copiilor. Alte cercetări arată corelații între timpul petrecut pe rețelele sociale și sentimente de depresie, în special în rândul fetelor.
Concluzie: între frică, vină și echilibru
În lipsa unor recomandări clare din partea instituțiilor oficiale – precum American Academy of Pediatrics sau Royal College of Paediatrics – părinții navighează un teren nesigur, unde frica și vinovăția se împletesc cu dorința de a face ce e mai bine pentru copii.
Este ușor să intri în panică atunci când un copil face o criză după ce i-ai luat tableta. Dar dacă același copil reacționează similar când trebuie să lase un joc afară, nu cumva problema e… copilăria în sine?
Ce ne învață toate aceste cercetări? Că impactul tehnologiei depinde mai puțin de numărul de ore petrecute în fața ecranului și mai mult de context, conținut și conexiune. Iar cheia pare a fi, ca în multe alte aspecte ale vieții, echilibrul.
