Pentru copiii cu vârsta sub 2 ani, timpul petrecut în fața ecranelor televizoarelor este asociat cu diferențe senzoriale mai târziu, în perioada copilăriei mici, conform unui nou studiu.
Copiii care au urmărit televizorul sau DVD-uri la vârsta de 12 luni aveau de două ori mai multe șanse, la vârsta de 36 luni, să experimenteze „procesare senzorială atipică” – adică provocări în procesarea input-ului senzorial zilnic – în comparație cu alți copii de aceeași vârstă. După vârsta de 18 luni, fiecare oră suplimentară de expunere zilnică la ecran era asociată cu o creștere de aproximativ 20% a probabilității de diferențe în procesarea senzorială, conform studiului publicat luni în JAMA Pediatrics.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 1.500 de sondaje ale îngrijitorilor cu privire la preferințele senzoriale ale copiilor lor, cum ar fi sensibilitatea la diferite zgomote, lumini și texturi. Studiul a examinat doar copiii care au urmărit televizorul, nu și smartphone-urile sau tabletele, deoarece datele sondajului au fost colectate înainte de 2014.
Studiul, condus de cercetătorii de la Universitatea Drexel, vine în urma cercetărilor anterioare care arată cum timpul petrecut în fața ecranelor afectează modul în care copiii vorbesc, aud, simt și gândesc.
Un studiu publicat anul trecut a constatat că timpul petrecut în fața ecranelor pentru copiii de 1 an era asociat cu întârzieri în dezvoltarea rezolvării problemelor și comunicării, începând de la vârstele de 2 și 4 ani.
Exemple de probleme de procesare senzorială pot include totul, de la un copil care se simte inconfortabil în haine până la gestionarea luminilor puternice sau a zgomotelor puternice într-un mod diferit față de alți copii, conform Institutului Child Mind, o organizație non-profit axată pe sănătatea mentală și tulburările de învățare ale copiilor. Problemele de procesare senzorială se încadrează în spectrul de la afectarea posibil minimă a vieții unui copil până la interferarea cu funcționarea lor zilnică.
Problemele senzoriale pot exista de sine stătătoare, dar uneori sunt observate împreună cu condiții precum autismul, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), conform Institutului. Studiul de la Drexel nu a putut comenta asupra prevalenței autismului, ADHD sau OCD în legătură cu timpul petrecut în fața ecranelor.
Dr. Karen Heffler, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea Drexel și autor principal al noului studiu despre timpul petrecut în fața ecranelor, a declarat că a devenit interesată de cercetarea impactului timpului petrecut în fața ecranelor asupra copiilor mici după ce propriul său fiu a fost diagnosticat cu autism.
„Sunt foarte interesată de orice factori potențiali care ar putea ajuta alte familii ale căror copii sunt diagnosticați cu autism”, a spus Heffler la ABC News, adăugând că acest studiu adaugă date despre timpul petrecut în fața ecranelor pentru copiii foarte mici, în special cei sub un an. Studiile anterioare s-au concentrat în mare parte pe copiii cu vârsta de peste un an.
Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă în prezent să se evite orice timp petrecut în fața ecranelor pentru copiii sub vârsta de 2 ani, excluzând convorbirile video în direct, cum ar fi FaceTime cu membrii ai familiei. AAP recomandă, de asemenea, p limită de timp de 1 oră pe zi pentru timpul petrecut în fața ecranelor pentru copiii cu vârsta între 2 și 5 ani.
Cu toate acestea, cercetările arată că majoritatea copiilor cu vârsta sub 5 ani urmăresc mai mult timp în fața ecranelor decât este recomandat, datorită prevalenței tot mai mari a dispozitivelor mobile, accesibilității digitale, conținutului orientat către copii și creșterii utilizării timpului petrecut în fața ecranelor în timpul pandemiei de COVID-19.
În timp ce experții sunt de acord că limitarea timpului petrecut în fața ecranelor este în general mai benefică pentru dezvoltarea creierului, avertismentele vizează concluzia că timpul petrecut în fața ecranelor în sine ar conduce la diferențe senzoriale.
Dr. Emily Myers, medic pediatru neurodezvoltare la Universitatea din Washington și Spitalul pentru Copii din Seattle, a declarat pentru ABC News că, deși timpul petrecut în fața ecranelor în mod pasiv reduce oportunitățile pentru copii de a învăța abilități de auto-reglare și conexiune cu mediul lor fizic, există cazuri în care copiii ar putea utiliza ecranele mai mult pentru a se auto-regla, din cauza diferențelor senzoriale preexistente.
Ea a adăugat și că mediile casnice și familiale contează, iar timpul petrecut în fața ecranelor poate fi uneori un substitut pentru altceva care se întâmplă în casă și care ar putea afecta dezvoltarea.
